Aşezare geografică
Comuna Vlădeşti este aşezată în zona de centru-est a judeţului Vîlcea, în vestul municipiului Rm. Vîlcea, pe cursul inferior al Râului Olăneşti, la 5 km distanţa de municipiul Rm. Vîlcea si 13 km de oraşul Băile Olăneşti.
Localitatea Vlădeşti se întinde pe o lugime de 3 km de-a lungul Drumului Naţional 64 A. Localităţile care formează comuna Vlădeşti sunt : Vlădeşti – centrul administrativ şi satele: Fundătura – 4 km, Pleaşa – 3 km, Priporu – 2 km, Trundin – 3 km.
Comuna Vlădeşti este străbătută de la est la vest de Dumul Naţional 64 A şi are ca vecini: la est – municipiul Rm. Vilcea ; la vest – Comuna Păuşeşti-Măglaşi si oraşul Olăneşti; la sud – oraşul Ocnele Mari; la nord – comuna Bujoreni si comuna Muereasca.
De asemenea, localitatea este străbătută de la vest la est de râul Olăneşti pe o lungime de circa 3 km.
Dispunerea reliefului în trepte ce coboară spre sud a determinat diversificarea şi etajarea componentelor de mediu natural în care este amplasata comuna Vlădeşti. Aceste trepte de relief sunt alcătuite din două mari unităţi naturale : Carpaţii Meridionali si Dealurile Getice. Zona comunei Vlădeşti poate fi socotită un teritoriu prin excelenţă de dealuri.
Teritoriul comunei Vlădeşti face parte din punct de vedere geologic din Platforma Valaha, care împreună cu Platforma Prebalcanică compun Platforma Moesica. Specificul structural al Platformei Valahe îl constituie, la bază soclul rigid, format din cristalin metamorfic şi roci magmatice, peste care se dispun câteva cicluri de sedimente, acestea, împreună cu soclul formând fundamentul platformei, ce se scufundă treptat, începând de la Dunăre către zona subcarpatică. Peste fundament urmează cuvertura de sedimente – umplutură neogenă, tot mai groasă către nord.
De pe teritoriul comunei Vlădeşti, cursul inferior la râului Olăneşti colectează apele pâraielor: Valea Ursului, Valea Tulburea si Valea Plutii.
Relieful localităţii este fragmentat de alte numeroase cursuri de văi temporare cu organizare de tip torent, similare cu Valea Plutii. Pe versanţii dealurilor ce înconjoară comuna ca şi pe cei din interior s-au format numeroase văi ca urmare a torenţilor proveniţi din ploile abundente de primăvară şi toamnă, precum şi din topirea zăpezilor. Aceste văi si-au format un curs ocolit, în funcţie de structura terenului, şerpuind printre formele de relief colinar. Intre acestea se întind platforme acoperite de păduri şi pomi fructiferi.
Pe cursul Râului Olăneşti a fost construit un baraj în spatele căruia s-a format un lac de acumulare. Lacul de acumulare are o suprafaţă de 30 ha şi un volum de 1,80 milioane mc. Microhidrocentrala a funcţionat pâna în anul 1994, în prezent lacul de acumulare este colmatat în întregime şi acoperit cu vegetaţie spontană.

Populaţia
Populaţia din localitate este de 2730 locuitori, repartizaţi pe sate astfel : Vlădeşti – 1389 locuitori, Priponi – 1050 locuitori, Fundătura – 112 locuitori, Pleaşa – 56 locuitori si Trudin – 122 locuitori. La nivelul anului 2002 densitatea medie era de 116,9 locuitori/km – foarte mare faţa de media pe judeţ de 74,7 locuitori/km.
După anul 2000 populaţia a început să înregistreze un fenomen de creştere importanta, atât prin spor de natalitate cât mai ales prin migrarea populaţiei din municipiul Rm. Vîlcea. In perioada 2000-2009 edificându-se peste 300 locuinţe noi.

Ocupaţia
Ocupaţia de bază a locuitorilor comunei Vlădeşti a fost agricultura. Pe terenurile arabile au fost ciltivate cereale (porumb, grâu), legume, in special cartof. De asemenea o suprafaţă importantă a localităţii este ocupată de plantaţii de pomi.
In prezent, structura ocupaţională a populaţiei comunei Vlădeşti este puternic influenţată de apropierea de municipiul Rm. Vîlcea. Astfel s-au dezvoltat activităţi de industrie extractiva şi a materialelor de construcţii, de prelucrare a lemnului, realizare a preparatelor din carne, prestări servicii şi turism, activităţi realizate de numeroase societăţi cu capital privat.

Ceramica populară
Ceramica populară (olăritul) reprezintă marca de individulitate a Vlădeştiului dintr-o triplă raţiune: vechimea meşteşugului, numărul mare al celor care l-au practicat şi recunoaşterea naţionala şi internaţionala a valorii unora din ei. Practicarea acestui meşteşug este atestata docomentar relativ târziu. In 1730 se judecă o pricină iscată între Radu Vlădescu şi părintele Pahomnie, Egumenul mănăstirii Sărăcineşti. Sunt chemaţi pentru a depune mărturie asupra hotarului doi oameni buni şi bătrâni din Vlădeşti : Damaschin monahul şi Tudor Olariul.
In 1890, lăzi pline cu oale, străchini, crătiţi de gătit şi vase pentru flori luau zilnic drumul Râmnicului » realizate de 15 vlădeşteni care aveau fabrici de oale.
In 1894, învăţătorul Grigore Mihăescu se angajează «să procure, pentru Muzeul Naţional din Bucureşti, vase de olarie lucrate de meşteri olari din Vlădeşti».
In anul 1910 meşterul olar Ion M. Bucete onorează o comandă de 3000 vase „cu smalţ obişnuit” pentru sera Râmnicului Vâlcii. Tot in 1910 se consemnează o «reacţie» colectivă a olarilor vlădeşteni împotriva «pripăşirii» in Râmnic a unor olari bulgari care intemeiaseră jfrZvvc/ de oale la Cetăţuia, Ocnele Mari şi la podul Oltului. Simţindu-se ameninţaţi, olarii vlădeşteni i-au scris prefectului de Vâlcea, cerându-i sa intervină. Ceramica de Vlădeşti, spre deosebire de celelalte centre, are o particularitate distinctă, este o ceramica albă (caolin alb) în care, după prima ardere, se scaldă vasele şi apoi se decorează cu cornul. Motivele utilizate sunt simple, fiind moştenite din bătrâni de artiştii locali. Dezvoltarea istorică a olăritului în această localitate este facilitată de existenţa din abundenţă a pământului de oale de foarte bună calitate. In prezent, olarii din Vlădeşti comercializează produsele lor prin târguri şi bâlciuri organizate cu prilejul sărbătorilor religioase şi prin intermediul muzeelor, la târguri organizate de muzee pentru meşteri populari, muzee din ţara şi peste hotare (în anul 2007 meşterii olari – Dumitru Şciopu si Patru Eugen – au fost în Germania, trimişi de Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, iar în 2008 aceştia au primit o invitaţie în Toronto, Canada cu Muzeul «Astra» din Sibiu).
Flora şi fauna
Formele de relief şi condiţiile pedoclimatice existente pe teritoriul comunei au favorizat dezvoltarea unei vegetaţii bogate. Pe platouri predomina stejarul în amestec cu alte specii de foioase: frasin, arţar, carpen, tei, plop, măr şi păr pădureţ, fag. Flora pajiştilor este dominată de paisca, rogoz, trifoi, păpădie, etc. In păduri sunt prezente specii cu valoare cinergetică deosebită, ca: cerb, căprior, mistreţ, veveriţa, lup, vulpe, iepure. De asemenea, există o serie de păsări cântătoare specifice pădurii cum sunt: privighetoarea, dumbrăveanca, silvia cu capul sur, piţigoi, ţicleanu, precum şi o importantă avifaună de ciocănitori, ulii şi corbi.